FULGERÁ, fúlger, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = (despre oameni; și la pers. 1) a face scandal; a trânti și a bufni. 2. Intranz. Fig. A scânteia, a luci, a sclipi (ca un fulger). ♦ A se ivi sau a trece repede (ca fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă și puternică. ♦ A arunca asupra cuiva o privire iute și tăioasă; a țintui, a străpunge cu privirea. – Lat. pop. fulgerare (=fulgurare). Vezi definitia »

DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare) Vezi definitia »

PARA¹- elem. 1. „în afara, pe lângă”, „contra”. 2. (chim.) „derivat aromatic disubstituit”. 3. „a apăra, a proteja”. (< fr. para-, cf. gr. para, lângă) Vezi definitia »

ÍNFRA¹ adv. (În notația bibliografică) Dedesubt, mai jos, mai departe. – Cuv. lat. Vezi definitia »

AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [< fr. aérer]. Vezi definitia »