EMONCTÓRIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium]. Vezi definitia »

DICHÍU, dichii, s. m. (Înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos „drept legitim”). Vezi definitia »

MARONÍU, -ÍE, maronii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate în maro. 2. Culoare maronie (1). – Maron + suf. -iu. Vezi definitia »

SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo. Vezi definitia »

PERSECUTÓRIU, -IE adj. de persecuție. (după fr. persécuteur) Vezi definitia »