TOTÉM s. n. /s. m. 1. animal, plantă, obiect considerat la unele populații primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (1). (< fr. totem) Vezi definitia »

calém (calémuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”. Vezi definitia »

XILÉM s.n. Parte din țesutul plantelor având celulele cu membranele îngroșate și lignificate. [< fr. xylème]. Vezi definitia »

DIASISTÉM s. n. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem. (< engl. diasystem, fr. diasystème) Vezi definitia »

GRAFÉM, grafeme, s. n. Semn vizual al unui sunet. – Din fr. graphème. Vezi definitia »