TREZÍE, trezii, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. Stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. – Treaz + suf. -ie. Vezi definitia »

BACTÉRIE s. f. organism unicelular microscopic, forma cea mai primitivă de structură celulară. (< fr. bactérie) Vezi definitia »

POLAKIURÍE s.f. (Med.) Nevoia de a urina în mod frecvent. [< fr. pollakiurie, cf. gr. pollakis – deseori, ourein – a urina]. Vezi definitia »

procuratoríe s.f. (înv.) funcția, profesiunea de procurator. Vezi definitia »

AUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ◊ autoconducere. 3. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia) Vezi definitia »