TOPOCÉNTRU s.n. (Astr.) Locul de observație ca punct de origine. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ACUMÉTRU, acumetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea auditivă. – Din fr. acumètre. Vezi definitia »

ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer]. Vezi definitia »

căpắstru (căpéstre), s. n. – 1. Porțiune de harnașament care se pune pe capul calului. – 2. Șuvoi de apă de la titirezul coșului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capῑstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto. – Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranță), care poate reprezenta lat. capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s. f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485). Vezi definitia »

CONIMÉTRU s. n. aparat folosit în conimetrie. (< fr. conimètre) Vezi definitia »