ELÉV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din fr. élève. Vezi definitia »

CEBÎȘEV, Pafnuti Lvovici (1821-1894), matematician rus. Prof. univ. la Moscova. Lucrări de analiză numerică, de teoria analitică a numerelor și calculul probabilităților. Vezi definitia »

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum) Vezi definitia »

BERDEAEV, Nikolai Aleksandrovici (1874-1948), filozof rus. Expulzat din Uniunea Sovietică, pentru motive ideologice, după 1922, a trăit în Franța. Filozofia sa este o meditație asupra eliberării și realizării ființei umane în lumina credinței creștine („Filozofia libertății”, „Un nou ev mediu”, „Experiența metafizicii escatologice”). Vezi definitia »

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat. aevum. Vezi definitia »