CATACLÍSM s.n. Schimbare violentă, bruscă în natură, care se întinde pe o mare suprafață a Pământului, provocată de un cutremur, de o erupție vulcanică etc. ♦ (Fig.) Dezastru, calamitate. [< fr. cataclysme, cf. gr. kataklysmos]. Vezi definitia »

TRĂIRÍSM s. n. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale. (< trăire + -ism) Vezi definitia »

GALVANÍSM s. n. 1. Acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii. 2. Curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent electric continuu. – Din fr. galvanisme. Vezi definitia »

MANILOVÍSM s.n. Visare deșartă, atitudine pasivă, placidă față de realitate. [< Manilov – eroul lui Gogol din „Suflete moarte” + -ism, după rus. manilovșcina]. Vezi definitia »

SINGULARÍSM s.n. (Fil.) Concepție metafizică potrivit căreia universul este alcătuit dintr-un singur principiu sau are o singură cauză. [< germ. Singularismus]. Vezi definitia »