noroc chior / orb / porcesc expr. noroc extraordinar. Vezi definitia »

TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. S. m. și f. Pieton. ♦ Drumeț, călător. III. S. f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ător. Vezi definitia »

CAUZATÓR, -OÁRE adj. care cauzează ceva. (< fr. causateur) Vezi definitia »

REPERTÓR s.n. v. repertoriu. Vezi definitia »

subservitór, subservitoáre, s.m. și f. (înv.) infirmier. Vezi definitia »