CAFTÁN, caftane, s. n. (Înv.) Manta albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și demnitarii. ◊ Expr. A îmbrăca (cu sau în) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier. ♦ Rang de boierie. – Tc. kaftan. Vezi definitia »

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran. Vezi definitia »

leagan Vezi definitia »

VĂLEÁN, -Ă, văleni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care locuiește într-o vale, la câmpie. – Vale + suf. -ean. Vezi definitia »

surán, -ă, adj. (reg.) 1. (despre părul, blana animalelor sau penelor păsărilor) sur, cenușiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale și păsări) care are pielea, părul, blana de culoare sură; cu penele sure; cenușiu, sein. Vezi definitia »