TAUMATURGÍE s. f. pretinsă putere de a face minuni; magie. (< fr. thaumaturgie) Vezi definitia »

OCUPÁȚIE s. f. I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio) Vezi definitia »

MALEDÍCȚIE s. f. blestem; nenorocire, fatalitate. (< fr. malédiction, lat. maledictio) Vezi definitia »

TRADÍȚIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. [Gen. -iei. / cf. fr. tradition, it. tradizione, lat. traditio]. Vezi definitia »

SUGILÁȚIE s.f. (Med.) Ușoară echimoză a pielii; sufuziune sanguină. [< fr. sugillation, cf. lat. sugillatio]. Vezi definitia »