TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii și al legilor ei. [< fr. thermique]. Vezi definitia »

AUTODISCIPLÍNĂ, s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + disciplină. Vezi definitia »

PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură. Vezi definitia »

TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics. Vezi definitia »

îngineálă s.f. (reg., înv.) apă de opărit rufele. Vezi definitia »