Definita cuvantului exterior
EXTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. din afară; extern. ♦ (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț ~ = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine. II. s. n. 1. partea din afară a unui lucru; fațadă. 2. înfățișare, ținută. (< fr. extérieur, lat. exterior)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu exterior
REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur) Vezi definitia »
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Încasator. – După fr. taxateur. Vezi definitia »
Compozitor italian vestit mai ales pentru creatiile sale in muzica de opera Vezi definitia »
NECHEZĂTÓR, -OÁRE, nechezători, -oare, adj. (Rar) Care nechează. – Necheza + suf. -ător. Vezi definitia »
MACROZOOSPÓR s. m. spor mare, care se formează mai ales la germinarea unui oocist. (< fr. macrozoospore) Vezi definitia »