CANÁL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. ♦ Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.). – Din fr. canal, lat. canalis. Vezi definitia »

PERITRAHEÁL, -Ă adj. Situat în jurul traheei; peritrahean. [Pron. -he-al. / cf. fr. péritrachéal]. Vezi definitia »

PIRAMIDÁL, -Ă, piramidali, -e, adj. 1. Care are forma unei piramide (1), ca o piramidă. ◊ Celulă piramidală sau neuron piramidal = celulă nervoasă a substanței cenușii din creier. Os piramidal (și substantivat, m.) = unul dimtre oasele mici oare formează carpul. 2. Fig. De proporții foarte mari, enorm, uriaș; p. ext. foarte important, măreț; extraordinar, uimitor. – Din fr. pyramidal. Vezi definitia »

SUBCORTICÁL, -Ă adj. sub scoarța creierului. (după fr. sous-cortical) Vezi definitia »

DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel) Vezi definitia »