tórță (-țe), s. f. – Faclă, masala. – Var. înv. torție. It. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Pușcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torțar, s. n. (sfeșnic mare). Vezi definitia »

REGÁLĂ², regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale. Vezi definitia »

însemnătúră s.f. (înv.) însemnare, notă. Vezi definitia »

CALÍȘĂ s. f. formație geologică în formă de crustă albicioasă, dură, din carbonat de calciu, în solul din sud-vestul S.U.A. (< fr., sp. caliche) Vezi definitia »

mesálă, mesále, s.f. (reg.) 1. față de masă; cearșaf. 2. bucată de pânză brodată cu aur și perle, purtată pe cap. Vezi definitia »