MONOLÓG s.n. 1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj. ♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire]. Vezi definitia »

polilóg, -ă, s.m. și f. (înv.) om limbut, flecar, guraliv. Vezi definitia »

TEHNOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în tehnologie. [< fr. technologue]. Vezi definitia »

LARINGOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în laringologie. (< fr. laryngologue) Vezi definitia »

HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Purgativ) puternic. – Din fr. hydragogue. Vezi definitia »