HIDROGRAFÍE s. f. 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafață dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare și stătătoare ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. – Din fr. hydrographie. Vezi definitia »

NEGÁȚIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acțiunea permanentă, complexă de schimbare a calității obiectelor și proceselor în cadrul mișcării universale. ♦ Judecată, propoziție care neagă ceva (declarând nevalabilă legătura dintre mai multe noțiuni). ♦ Semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ♦ Cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. [Gen. -iei, var. negațiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation]. Vezi definitia »

AFILÍE s. f. lipsa totală a frunzelor la unele plante. (< fr. aphyllie) Vezi definitia »

INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiúne s. f.] – Din fr. intoxication. Vezi definitia »

RUSÁLIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Săptămâna dinaintea sărbătorii de rusalii (1.), în timpul căreia există obiceiul să se sărbătorească anotimpul primăverii și să se pomenească morții. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directă din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabilă; cu toate acestea, traseul urmat de împrumut rămâne discutabil: din sl. rusalija și acesta din gr. medie ρουσάλια; totuși persistă îndoiala că rezultatul din rom. ar fi putut să păstreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, în mod normal, dispare în rom.; pe de altă parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestată cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un împrumut cultural) Vezi definitia »