TOÁNĂ², toane, s. f. 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-l; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peștele umblă după mâncare. – Din ucr., rus. tonea. Vezi definitia »

scartécă, scartéci, s.f. (înv.) carte veche și fără valoare, nefolositoare. Vezi definitia »

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi¹ (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. Vezi definitia »

GERONTOMORFÓZĂ s. f. transformare morfologică datorată îmbătrânirii organismului. (< fr. gérontomorphose) Vezi definitia »

SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură. Vezi definitia »