Definita cuvantului feminin
FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr. féminin, lat. femininus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu feminin
fin (fíni), s. m. – Băiat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Mr. h’il’in. Lat. *fῑlῑānus (Pușcariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui fῑlius ca *patranus (› fr. parrain) pe baza lui pater, cf. alb. fijan, it. figliano „copil alăptat de doică”. Este cuvînt curent (ALR, II, 218). Cf. și lat. *filēnus › prov. felen „nepot, ginere”. Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din lat. affinis) și Cihac, II, 717 (din alb.). Der. fină, s. f. (fată considerată în raport cu nașii ei); finie, s. f. (înrudire spirituală). Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »
ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus. Vezi definitia »
șain s.n. (înv.) bancnotă. Vezi definitia »
DIVIN, divinuri, s.n. (în Republica Moldova) Băutură spirtoasă obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin; coniac, brandy. – Di + vin (de la distilat de vin) Vezi definitia »
TRANSALPÍN, -Ă adj. Aflat dincolo de Alpi. [Cf. fr. transalpin]. Vezi definitia »