MICROELECTRÓNIC, -Ă, microelectronici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a electronicii care studiază producerea și utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare. II. Adj. 1. Referitor la microelectronică (I). 2. (Despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. microelectronic(s). Vezi definitia »

DEZOXIRIBONUCLÉIC adj. m. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanță complexă care se găsește mai ales în nucleul celulelor vii, având un rol important în transmiterea ereditară a unor caractere și însușiri. – Din fr. désoxyribonucléique. Vezi definitia »

ERPETOLÓGIC, -Ă, erpetologici, -ce, adj. Care aparține erpetologiei, referitor la erpetologie. – Din fr. erpétologique. Vezi definitia »

SILICÓTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de silicoză. (< fr. silicotique) Vezi definitia »

DEUTÉRIC, -Ă, deutérici, -e, adj. Se spune despre un compus sau corp în care deuteriul a înlocuit total sau parțial hidrogenul. ♦ Se spune despre un corp marcat cu deuteriu. ♦ (În sint.) Apă deuterică = apă grea. (din deuteriu + suf. -ic; cf. fr. deutéré) [def., et. TLF – folosit în corpul DEX] Vezi definitia »