STÁTIC¹, -Ă I. adj. 1. referitor la echilibrul forțelor, la statică. 2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♦ statica grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica gazelor = aerostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. (< fr. statique) Vezi definitia »

DIPTÍC s. n. 1. tăblițe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani. 2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile. ◊ (p. ext.) operă literară formată din două părți. 3. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formație de cameră instrumentală sau vocală din două mișcări contrastante. (< fr. diptyque, gr. diptykhos) Vezi definitia »

convremélnic, convremélnică, convremélnici, convremélnice, adj. și s.m. și f. (înv.) contemporan. Vezi definitia »

APOCROMÁTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un sistem optic) A cărui corecție cromatică a fost realizată pentru toate culorile spectrului. [< fr. apochromatique]. Vezi definitia »

strupálnic, strupálnice, s.n. (reg.) curelușă care trece pe sub bărbie (la chipiu, la cască etc.). Vezi definitia »