GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire. Vezi definitia »

stanculíu, -ie, adj. (reg.) stacojiu. Vezi definitia »

FRÁNCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr. francium) Vezi definitia »

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegíu s. m.] – Din tc. bohçacı. Vezi definitia »

STÂNCÍU, -ÍE, stâncii, adj. (Neobișnuit) Stâncos. – Din stâncă + suf. -iu. Vezi definitia »