ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână. Vezi definitia »

MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner]. Vezi definitia »

China s. f. pr. – Var. (înv.) Hina. Der. chinez, s. m. (persoană care face parte din populația Chinei; persoană care nu înțelege nimic, care face pe surdul); chinezerie, s. f. (complicație inutilă; extravaganță), refăcut pe baza fr. chinoiserie; chinezesc, adj. (chinez); chinezește, adv. (în felul chinezilor). Cf. cinie. Vezi definitia »

CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra¹ + semna (după fr. contresigner). Vezi definitia »

MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”. Vezi definitia »