HORMONURÍE s. f. (Med.) Prezență a hormonilor în urină; cantitate de hormoni prezentă în urină. – Din fr. hormonurie. Vezi definitia »

IMBIBÍȚIE s.f. (Biol.) Acțiunea de a (se) îmbiba; saturare cu un lichid. ♦ Pătrundere a unui lichid în țesuturi. [Gen. -iei. / < fr. imbibition]. Vezi definitia »

PERSONOLOGÍE s. f. disciplină care studiază personalitatea umană sub toate raporturile. (< fr. personnologie) Vezi definitia »

PARAFRENÍE s. f. boală psihică caracterizată prin halucinații urmate de delir, bolnavul păstrându-și totuși afectivitatea și capacitatea de muncă. (< fr. paraphrénie) Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation. Vezi definitia »