ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus). Vezi definitia »

(<rus.) s. m. pl. Populație de origine incertă, care locuiește în insulele Sahalin (Rusia) și Hokkaido (Japonia); circa 20000; se ocupă cu pescuitul și, parțial, cu agricultura. Vezi definitia »

BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus) Vezi definitia »

avelo mannus! expr. (țig.) vine omul! Vezi definitia »

APÚS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariție. – V. apune. Vezi definitia »