CONCILIÁȚIE, conciliații, s. f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio. Vezi definitia »

LEXICOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază problemele lexicului. [< fr. lexicologie, cf. gr. lexis – cuvânt, logos – studiu]. Vezi definitia »

SEGMENTECTOMÍE s. f. rezecție a unui segment al lobului pulmonar. (< fr. segmentectomie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie¹, virginitate. – Fată + suf. -ie. Vezi definitia »