VAGÁȚIE s. f. rătăcire. (< lat. vagatio) Vezi definitia »

DECAPITÁȚIE s. f. decapitare. (< fr. décapitation) Vezi definitia »

ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi]. Vezi definitia »

SEROLOGÍE s.f. Capitol al imunologiei care studiază proprietățile serului din sânge. [Gen. -iei. / < fr. sérologie]. Vezi definitia »

HOMEOPATÍE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanțelor care, în cantități mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecțiune analoagă cu aceea care este combătută. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéopathie. Vezi definitia »