Definita cuvantului anominație
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anominație
APOCARPÍE s.f. Formație a florii unei plante în care carpelele nu sunt unite în pistil. [< fr. apocarpie]. Vezi definitia »
MICROOPERÁȚIE s. f. (inform.) operație elementară efectuată prin executarea unei microinstrucțiuni. (< engl. microoperation) Vezi definitia »
TELEGENÍE s.f. Calitate a ceea ce este telegenic. [< fr. télégénie]. Vezi definitia »
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec. Vezi definitia »
ALITERÁȚIE, aliterații, s. f. Repetarea aceluiași sunet sau a unei combinații de sunete în cuvinte care se succed, pentru efecte de rimă sau de stil. – Fr. allitération. Vezi definitia »