NATUROTERAPÍE s. f. valorificare a remediilor naturale (apa, aerul, soarele) în tratarea anumitor boli. (< natură + -terapie²) Vezi definitia »

DIGRÉSIE s. f. v. digresiune. Vezi definitia »

CONSOCIÁȚIE s. f. grupare de plante din vegetația spontană, mai restrânsă decât asociația, cu o anumită specie. (după engl. consocies) Vezi definitia »

RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption. Vezi definitia »

SELFINDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction]. Vezi definitia »