reoní, reonésc, vb. IV (înv. și reg.) a face rău, a vătăma. Vezi definitia »

izbucní (izbucnésc, izbucnít), vb. – 1. A se porni, brusc și cu putere. – 2. A izvorî, a țîșni. – 3. A bufni în, a pufni în. – Var. sbucni, sbugni. Bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresivă, cf. pocni, bufni, și ngr. μπουχτίζω, rus. buchnutĭ, sb., cr. buknuti. Ultima var. pare specializată cu sensul de „a o rupe la fugă”, poate prin încrucișare cu sbughi. După Miklosich, Slaw. Elem., 16, din sl. buchnoti. – Der. postverbal izbuc, s. n. (Trans., izvor, fîntînă). Vezi definitia »

MINI¹- elem. „foarte mic”. (< fr., engl. mini-, cf. lat. mini/mum/, it. mini/atura/) Vezi definitia »

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban². Vezi definitia »

LENÍ, lenesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se lenevi. – Slav (v. sl. lĕniti). Vezi definitia »