CORD² s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde) Vezi definitia »

ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. Vezi definitia »

RACÓRD s.n. Legătură; contact (între părțile unei lucrări, ale unei instalații etc.). V. branșament. ♦ Tub flexibil, țeavă de legătură între două țevi. ♦ Porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. ♦ (Cinem.) Legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord]. Vezi definitia »

CLAVICÓRD s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr. clavicorde) Vezi definitia »

MELOCÓRD s.n. (Muz.) Instrument electronic care emite sunete neobișnuite, obținute prin modificarea frecvențelor după dorința interpretului. [< fr. mélocorde]. Vezi definitia »