1. inflamație aposteomatoasă care se referă la formarea de abcese multiple; face parte din inflamația purulentă (sursa : „Anatomie patologica generala veterinara” – Manulella Militaru) Vezi definitia »

dihónie (dihónii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566). Vezi definitia »

EXPERIMENTÁȚIE s. f. experimentare. ◊ folosire a experiențelor în încercarea științifică. (< fr. expérimentation) Vezi definitia »

IDIOȚÍE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie. Vezi definitia »

pititie Vezi definitia »