HISTIO- elem. histo-. Vezi definitia »

CARAVAGGIO (Michelangelo Merisi, zis ~) (C. 1573-1610, n. Caravaggio), pictor italian. Inspirându-se din realitate, a reacționat împotriva academismului, introducând în operele sale, cu tematică religioasă sau mitologică, figuri de oameni din popor. A folosit o tehnică de clarobscur bazată pe contraste violente de lumină și umbră („Moartea Fecioarei”, „Bachus adolescent”, „Jucătorii de cărți”). Concepția sa artistică, numită „caravagism”, a influențat puternic pictura europeană de la începutul sec. 17. Vezi definitia »

GÓNIO s.n. invar. Instalație gonio = instalație de radiorecepție, sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei nave sau a unui avion. [Pron. -ni-o. / < fr. gonio]. Vezi definitia »

ANTIPÓLIO adj. inv. v. antipoliomielitic. Vezi definitia »

IO pron. pers. 1 sg. v. eu (I.) 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] [DEX '98] Vezi definitia »