MIRMILÓN s. m. gladiator roman care lupta cu retiarii, înarmat cu scut lung și ușor. (< fr. mirmillon, lat. mirmillo) Vezi definitia »

NECROHORMÓN s. m. denumire dată substanțelor din țesuturi și celule moarte. (< necro- + hormon) Vezi definitia »

RIGODÓN s. n. elem. rigaudon. Vezi definitia »

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon. Vezi definitia »

GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă² (1). – Din fr. greffon. Vezi definitia »