TRÁILĂ s.f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. [Pron. trai-lă. / < fr. traille]. Vezi definitia »

DINȚÚRĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură. Vezi definitia »

MULÉTĂ s.f. Bucată de stofă roșie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a ațâța animalul. [< fr., sp. muleta]. Vezi definitia »

MOÍRĂ, Moire, s. f. pr. Personificare a destinului în mitologia greacă. În epocile homerice, Moira apare fie ca o forță impersonală, fie ca o divinitate implacabilă în fața căreia chiar și Zeus trebuie să se plece. La Hesiod, apar trei Moire: Clotho, care toarce firul vieții muritorilor, Lachesis, care îi determină lungimea, și Atropos care taie acest fir. La romani, corespunzătoare Moirelor sunt Parcele. [din Dicționar Enciclopedic Român, Ed. Politică 1965, vol. III] Vezi definitia »

PARTITÚRĂ s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzând totalitatea notelor care se execută în același timp de către membrii unui ansamblu și care pot fi urmărite separat sau concomitent; (p. ext.) compoziție muzicală. [< it. partitura]. Vezi definitia »