traducător, interpret Vezi definitia »

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”). Vezi definitia »

RÂNJITÓR, -OÁRE, rânjitori, -oare, adj. Care rânjește (2); batjocoritor. – Rânji + suf. -tor. Vezi definitia »

ADUCTÓR adj., s. m. (mușchi) care produce aducție (1). (< fr. adducteur, lat. adductor) Vezi definitia »

LOCALIZATÓR, -OÁRE, localizatori, -oare, adj. (Rar) Care localizează, care adaptează o operă literară. – După fr. localisateur. Vezi definitia »