IȘLÍC, ișlice, s. n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık. Vezi definitia »

ELECTRODIAGNÓSTIC s. n. diagnostic prin excitabilitatea organismului la curenți electrici. (< fr. électrodiagnostic) Vezi definitia »

VIDEOMAGNÉTIC, -Ă adj. referitor la înregistrările video pe bandă magnetică. (< fr. vidéomagnetique) Vezi definitia »

BROMHÍDRIC adj. acid ~ = acid format prin combinarea bromului cu hidrogenul. (< fr. bromhydrique) Vezi definitia »

variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice Vezi definitia »