Definita cuvantului fonator
FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu fonator
boușór s. m., pl. boușori / boișori Vezi definitia »
DEFENSÓR, defensori, s. m. (Rar) Apărător. – Din fr. défenseur, lat. defensor. Vezi definitia »
ELABORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care elaborează (ceva). (< fr. élaborateur) Vezi definitia »
TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur) Vezi definitia »
IMUNODEPRESÓR, -OÁRE adj., s. n. imunodepresiv. (< fr. immunodépresseur) Vezi definitia »