furcătúră s.f. (reg.) bifurcarea unui șir de munți. Vezi definitia »

EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette) Vezi definitia »

EDITÚRĂ s. f. întreprindere care editează cărți, publicații etc. (< edit/or/ + -ură) Vezi definitia »

CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet]. Vezi definitia »

PARACHERATÓZĂ s.f. (Biol.) Cheratinizare incompletă a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. [< fr. parakeratose, cf. gr. para – lângă, keras – corn]. Vezi definitia »