OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »

lămústie s.f. (pop.) mulțime mare. Vezi definitia »

PLUTOCRAȚÍE s. f. formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogați. (< fr. ploutocratie) Vezi definitia »

CONTRAREVÍZIE s. f. 1. control suplimentar după controlul obișnuit. 2. a doua revizie a unei tipărituri, în coală. (< fr. contre-révision) Vezi definitia »

BISMUTOTERAPÍE s. f. folosire terapeutică a sărurilor de bismut. (< fr. bismuthothérapie) Vezi definitia »