ACVILÍDĂ, acvilide, s. f. (La pl.) Familie de păsări răpitoare având ca tip principal acvila; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Fr. aquilidés. Vezi definitia »

mótcă (-ce), s. f. – Scul, jurubiță. Din sl. motati „a depăna” (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok „scul”, sb. motka „băț”, bg. mătka „băț”, de unde mătcă, var. mîtcă, s. f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. și Olt. Vezi definitia »

NEUROFIBROMATÓZĂ s. f. afecțiune cronică, genetică și ereditară, caracterizată prin apariția pe piele a unor pete sau a unor tumori cu originea în neurofibroame. (< fr. neurofibromatose) Vezi definitia »

ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – Lat. aratura. Vezi definitia »

GARÍGĂ s.f. (Geogr.) Formație vegetală alcătuită din stejari, tufișuri și ierburi, care îmbracă solurile calcaroase din regiunile mediteraneene. [< fr. garrigue]. Vezi definitia »