persoană capabilă să recepteze/comenteze/interpreteze în mod independent opere și fenomene literare, în varia contexte general-culturale și literar-artistice (Vl.Pâslaru, Introducere în teoria educației literar-artistice. Chișinău, Editura Museum, 2001) Vezi definitia »

STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică]. Vezi definitia »

ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte]. Vezi definitia »

CONSECUTÍVĂ s. f. v. consecutiv [în DN]. Vezi definitia »

v'ârșă s. f., art. v'ârșa, g.-d. art. v'ârșei; pl. v'ârșe Vezi definitia »