TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele¹- + vorbitor) Vezi definitia »

FOTOCOAGULATÓR, fotocoagulatoare, s. n. (Med.) Dispozitiv laser pentru determinarea coagulării sângelui. [Pr.: -co-a-] – Din engl. photocoagulator. Vezi definitia »

SPICUȘÓR, spicușoare, s. n. Spiculeț. – Spic + suf. -ușor. Vezi definitia »

ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur]. Vezi definitia »

EXTERIÓR², -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ◊ Comerț exterior = relații de schimb economic ale unei țări cu țările străine. [Pr.: -ri-or] – Fr. extérieur (lat. lit. exterior). Vezi definitia »