CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară]. Vezi definitia »

antigén s. m., pl. antigéni Vezi definitia »

CAZEINOGÉN s. n. Cazeină. [Pr.: -ze-i-] – Din fr. caséinogène. Vezi definitia »

METILSTIRÉN, metilstireni, s. m. (Chim.) Substanță organică, derivat al stirenului, folosită ca monomer în polimerizare. – Din fr. méthylstyrène. Vezi definitia »

FUZÉN I. s. m. arbust cu frunse lucitoare, originar din Japonia. II. s. n. component al cărbunilor de pământ sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală; desen făcut cu acest cărbune; fuzit. (< fr. fusain) Vezi definitia »