dulúță s. f. – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute. Origine necunoscută. După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluță. În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare. Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l și du-l), cu suf. dim. -uță. Vezi definitia »

țáglă, țágle, s.f. (reg.) 1. țepușă, vergea, zăbrea, prăjină, așchie. 2. zăvor. 3. pirostrie. Vezi definitia »

BATIÁLĂ adj. f. (În expr.) Regiune batială = regiune în fundului mării cuprinsă între adâncimea de 200 și 1000 m. [Pr.: -ti-a-] – Fr. [region] bathyale. Vezi definitia »

CINEMÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. [Gen. -cii. / < fr. cinématique, cf. gr. kinema – mișcare]. Vezi definitia »

FAGOCITÓZĂ s.f. Absorbire de către fagocite a bacteriilor și a corpurilor străine care pătrund în organism. [< fr. phagocytose]. Vezi definitia »