ENDOMORFÍSM s.n. (Geol.) 1. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă o magmă la contactul cu unele roci pe care le asimilează. 2. (Mat.) Homomorfism de la o mulțime cu o structură dată de ea însăși. [< fr. endomorphisme, cf. gr. endon – înăuntru, morphe – formă]. Vezi definitia »

HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls]. Vezi definitia »

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorísm s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

STATÍSM s.n. Însușirea a ceea ce este static. ♦ (Tehn.) Proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. [< fr. statisme]. Vezi definitia »

ILOGÍSM s. n. (Rar) Caracterul a ceea ce este ilogic. – Din fr. illogisme. Vezi definitia »