ORNITOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul sistematicii, al morfologiei și al ecologiei păsărilor. – Din fr. ornithologie, germ. Ornithologie. Vezi definitia »

PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie. Vezi definitia »

PALEODENDROLOGÍE s.f. Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléodendrologie]. Vezi definitia »

ACENESTEZÍE s. f. absența sentimentului de existență fizică, în demențe. (< engl. acenesthesia) Vezi definitia »

ECHIPARTÍȚIE s. f. 1. repartizare egală a unei substanțe, forțe etc. între diversele componente ale unui tot. 2. ipoteză potrivit căreia datele se repartizează uniform în interiorul fiecărei clase a unei serii statistice. (< fr. équipartition) Vezi definitia »