BURBIÓN s.n. (Med.) Țesut mortificat, alb, care constituie partea centrală a unui furuncul. [Pron. -bi-on. / < fr. bourbillon]. Vezi definitia »

IZOTÓN s. m. nucleu atomic care prezintă izotonie. (< fr. isotone) Vezi definitia »

OPERÓN s. m. (biol.) grup de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator. (< fr. opéron) Vezi definitia »

PAROXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care are accentul pe penultima silabă. (< fr. paroxyton, gr. paroxytonos) Vezi definitia »

CHITÓN¹ s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton) Vezi definitia »