DEVASTÁRE s.f. Acțiunea de a devasta și rezultatul ei; pustiire, nimicire; distrugere, jefuire. [<devasta]. Vezi definitia »

RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento]. Vezi definitia »

BITUMÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos. Vezi definitia »

REALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [< realimenta]. Vezi definitia »

HRENȚUÍRE s. f. v. hrențui. [DMLR] Vezi definitia »