PIRETOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament prin crearea artificială de febră. [Gen. -iei. / < fr. pyrétothérapie, cf. gr. pyretos – febră, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

BIZANTINOLOGÍE s. f. disciplină care studiază istoria, literatura și arta bizantină; bizantinistică. (< fr. buzantinologie) Vezi definitia »

VENTROFIXÁȚIE s. f. fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal. (< fr. ventrofixation) Vezi definitia »

nevoinicíe s.f. (înv.) incapacitate. Vezi definitia »

ETOLOGÍE s. f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. – Din fr. éthologie. Vezi definitia »