MANILOVÍSM s.n. Visare deșartă, atitudine pasivă, placidă față de realitate. [< Manilov – eroul lui Gogol din „Suflete moarte” + -ism, după rus. manilovșcina]. Vezi definitia »

IRENÍSM s.n. (Liv.) 1. Orientare teologică tinzând la unificarea diferitelor confesiuni creștine pe baza punctelor lor comune. 2. Tendință spre pace. [Cf. it. irenismo]. Vezi definitia »

s.m. Cuvant de origine sumero-akadiana,= zeul care va stapani lumea, / zeul din umbra, necunoscut inca, nestiut de nimeni. Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s. n. 1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. 2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme) Vezi definitia »

EUROPEÍSM s. n. 1. caracter european. 2. atitudine favorabilă unității europene. ◊ mișcare care tinde să formeze o unitate europeană. 3. formă lingvistică proprie limbilor europene; europeanism. (< it. europeismo) Vezi definitia »